NAVALA, navale, s. f. 1. Faptul de a se ingramadi (cu graba) undeva; inghesuiala, imbulzeala; (concr.) multime de oameni sau de obiecte (in miscare). ♦ Loc. vb. a da navala = a navali. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau in ceva; miscare impetuoasa, fuga. ♦ Graba, iuteala, zor. ♦ (Adverbial) in chip navalnic, impetuos. 3. Autoritatea Navală Română (ANR), aflată în subordinea Ministerului Transporturilor, este o instituție publică cu finanțare extrabugetară, cu personalitate juridică, înființată prin fuziunea Inspectoratului Navigației Civile cu Regia Autonomă „Registrul Naval Român". În mai 2010, organigrama ANR cuprindea 734 de posturi aprobate la nivel de țară din care un număr de 35 ) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) În chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Dupa razboi, sectia de marina din Scoala de Artilerie, Geniu si Marina si-a reluat activitatea la 9 iunie 1920, prin decizia ministrului de razboi, aceasta sectie fiind mutata la Constanta, reorganizata intr-o institutie de invatamant superior complexa, cu denumirea de Scoala Navala, care a functionat incepand cu anul de invatamant 1925 - 1926 cu unele intreruperi pana in anul 1939 - 1940 A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) În chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). naval a. privitor la corăbii de răsboiu: bătălie navală. adjectivnaval. NAVÁL, -Ă navali, -e, adj. Care ține de nave ( 1) sau de navigație, privitor la nave sau la navigație. - Din fr. naval. adjectivnaval. năval n. (poetic) năvală: Tătarii ca zăvozii pe dânsul dau năval AL. temporarnăval. Lco7U.

ce inseamna a da navala